Știu ... cuvintele sunt tot mai puține ... și fără sens.
Știu ... nu am stare ... nu mă pot „aduna” ca să reușesc ...
Prea multe se adună printre aceste „...”
Mă ascund iar și iar dorindu-mi să scap din „mrejele” acestui lanț în care mă simt prinsă de prea mult timp.
Categorie: De'ale mele |
Vizualizări: 419 |
Adăugat de: admin |
Data: 16 Mai 13
|
