Nu am nici o scuză pentru un asemenea limbaj, dar a fost doar o reacție de moment.
Statistica
Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
1:15 AM Mda ... ăsta e o balivernă. |
Mda. Încep cu un „mda” luuuuung și enervant. Pentru mine e enervant, cel puțin e. Mai ales spus în forma asta. De ce am început așa? Pentru că așa mi-a început și ziua. Cu un „mda”. Și se termină cu o „balivernă” metaforică. Cum poate să te aiurească muzica atât de mult încât să mergi cu o stație mai departe decât cea la care trebuia să cobori? Nu știu cum! Dar cert e că am avut o reacție vocală iar lumea din jur s-a uitat ciudat la mine. Reacțiile astea nu sunt plănuite dinainte! Asta se întâmplă când încerci să găsești o melodie pe care să o asculți în căști, fără să te mai uiți în jurul tău. Și toată chestia e că, nu era o melodie anume. Mda... deci! Întâmplări de astea să tot NU pățești. Mai ales când ești în întârziere. Noroc e atunci când stația nu e luungă și poți alerga pe străzi ca un „nebun” sau „nebună” ca mine. Aiureala asta îți marchează începutul zilei și te face să ai parte de o continuare asemănătoare. Dar nu ca și o alergare printre străzi, ci o alegare psihică, în care trebuie să-ți găsești nervii ca să-i alungi. De fapt, îi ai, doar partea cu alungatul e mai grea. Nu ar trebui să fie grea. Ar trebuie să fie un „mda” de genul „mda, plecați din capul meu”. Ajutor ... nu. Prefer să nu! O iau razna cu toate aceste cuvinte și ăsta clar nu e un articol. E o balivernă! Dar nu o invenție! E o realitate. Realitatea unei zile de joi plină cu ... cu .... ... cu ... ... aiureli! Atât. + muzică. |
|
|
| Total comentarii : 2 | |||||||
| |||||||