Principala » Articole » Secretele familiei Denvers

Secretele familiei Denvers: Capitolul V: Eu chiar țin la tine
    Tania era din ce în ce mai visătoare... și chiar uitucă. Dacă nu era Enia să-i amintească de repetițiile de la pian... ea sigurat nu se mai ducea. Noroc că ele fac împreună aceste repetiții pentru că și Enia, ca și Tania, e pasionată de pian. Cum sunt cele mai bune prietene discută despre orice... Deși îi cerea mai mereu sfatul Eniei... nu prea ținea cont de el. I se părea că nu e tocmai bun dar de cele mai multe ori Enia avea dreptate. Acum nu voia să creadă asta, nu voia să-și părăsească visele... voia să rămână undeva ”printre nori”... 

    - Să înțeleg că ție chiar îți place de el?
    - Daaaa.... foarte mult Enia. E ceva ce nu mi-aș fi putut imagina că voi simți vreodată.
    - Dar au trecut doar 5 zile de când vă cunoașteți.
    - Nu contează, îl simt de parcă l-aș cunoaște de-o viață. Am foarte mare încredere în el.
    - Eu nu m-aș încrede atât de mult în el. Mi se pare că ascunde ceva. Ce caută el în Spinc? Adică nu înțeleg ce motiv ar avea ca să fie aici. Nu cred că orășelul e atât de minunat încât să stea așa mult timp...
    - Eu cred că a mai rămas aici pentru mine...
    - Cât de credulă poți fi! Nu pot să cred... precis vrea ceva de la tine. De fapt sunt mai mult ca sigură.
    - Enia... te rog... cum poți să crezi așa ceva? El nu e în stare... nu...
    - Asta crezi tu! Nu știi prea multe despre el... dar el da! De ce a vrut să știe despre familia ta?
    - E foarte familist și își dorește să aibe pe cineva alături care să fie la fel... așa cum e el... e ceva normal. Nu văd nimic rău în asta.
    - Da, posibil... dar de ce a insistat să afle ce s-a întâmplat cu tatăl tău? Nu cred că s-a pus să citească ziarul. În plus, știrea a apărut dinainte să vină el aici dacă a spus adevărul.
    - Nu a insistat... doar m-a întrebat... era curios. Știi cum sunt vecinii... spun vrute și nevrute, poate că așa a aflat...
    - Sper că nu i-ai spus adevărul!
    - Nu... stai liniștită. Mama nu vrea să se afle adevărul... A trebuit să-l mint... I-am zis că e plecat în alte orașe cu afaceri pentru că vrea să-și extindă compania și lucruri de astea. Deși a fost un moment când... eram cât pe aici să-i spun...
    - Ai grijă! Să nu cumva să-i spui! Cel puțin nu acum...

    Enia, cea mai bună prietenă a Tanei nu se prea încrede în Feiro. I se pare suspect faptul că el a insistat să știe mai multe lucruri despre familia ei atât de repede... detalii ce nu se spun așa ușor. ”O fi vrând să obțină moștenirea Taniei?” se întreabă Enia. S-a gândit și la ipoteza asta dar nu a îndrăznit să îi spună prietenei ei asta... cine știe cum ar fi reacționat. Are prea multă încredere în el... mult prea multă... oare cum să o facă să vadă că ea greșește? Oare cum...

     - Am reușit să aflu ceva despre Martin Denvers.
     - Felicitări Feiro, te miști repede. Și spune-mi, de ce a dispărut?
     - Nu a dispărut.
     - Cum nu a dispărut? Asta o știe tot orășelul și tu vii și-mi spui că nu e așa? Mă dezamăgești... nu știu ce ai putut afla...
     - Tania mi-a zis că tatăl ei e plecat în interes de afaceri în diferite orașe din țară pentru că vrea să-și extindă compania, să pătrundă și pe alte piețe pentru că vrea să o învingă pe compania aflată pe locul 1 la nivel național.
     - Poftim? Dar asta e imposibil. Toată lumea știe că brânzeturile făcute de compania ”Brân și zică” sunt cele mai bune. De ce ar vrea să fie pe primul loc atâta timp cât o duce foarte bine în situația de acum. Locul 3 nu e de neglijat...
     - Asta nu știu. Poate că e nemulțumit... chiar habar n-am...
     - Nici eu... am să-i sun pe cei de la ziarul național să le zic ”bomba”.
     - Să înțeleg că mi-am terminat treaba?
     - Nu... Feiro... noul tău nume... și acum îmi pare amuzant... dar nu contează, important e că încă nu ți-ai terminat ”treaba” ... ea abia acum începe. Prima dată să vedem dacă sunt mulțumiți cei de la ziar. După... să văd dacă e de ajuns și abia la sfârșit... banii!!! Înțelegi? Banii!!!!
     - Bine... am înțeles...

     Credea că scapă... dar nu... nicidecum. Sau cel puțin nu de Tania. Acum că obținuse o parte din ceea ce îl interesa... pentru el, Tania nu mai reprezenta un interes atât de mare. Întâlniri zilnice, îmbrățișări... chiar săruturi... pe toate astea trebuia să le suporte Feiro. Nu se simțise atras de ea... cel puțin nu acum. Tot ceea ce făcuse pentru ea... o făcuse din obligație dar se simțea prost. Ceva îl făcea să regrete că a mințit-o... nu știa ce, nu înțelegea. Îi răsunau în cap din ce în ce mai des cuvintele ei... spuse parcă din suflet... ”eu chiar țin la tine”... nu i-a răspuns... nu a putut... a oftat și a privit-o cu o față de nevinovat... Poate trebuia să-i zică ”și eu la fel” dar nu a avut curaj, simțea că minciuna era mult prea mare... A închis ochii încercând să adoarmă și să nu se mai gândească la ea dar a fost în zadar pentru că îl mustra conștiința din ce în ce mai mult...

     Dorotea se simțea din ce în ce mai stresată, era mereu cu gândul departe de parcă ar vrea să afle ceva, să găsească o soluție. Cu greu a reușit să facă în așa fel încât să vorbească cu Daniel. Nu voia să fie auzită când îi spunea ce aflase... Știa că doar el putea să o ajute sau mai bine zis să rezolve problema. Împreună cu Daniel a făcut un plan cu detalii precise și clare. Era ca și un fel de ”acum ori niciodată”. Riscul era mult prea mare dar nu putea să lase lucrurile așa, trebuia să facă ceva. Evident... nu o putea face singură, de asta avea nevoie de Daniel. Și-a făcut bagajele... era pregătită să înfrunte situația. Daniel ”s-a oferit” să o ducă pe Dorotea la fiica ei. Își dorea să scape măcar puțin de Spinc și de neliniștea ce-i cuprindea casa... Era doar o scuză... Amândoi știau prea bine dar nu și Marta și nici Tania sau Eliza... 
      
     - Doamnă Denvers, e adevărat ce spun ziarele? Chiar a dispărut Martin?
     - Nu, nu e adevărat doamnă Iner. Nu ar trebui să credeți tot ce se scrie. Sunt niște mincinoși.
     - Dar atunci unde e? Că acasă nu. Știu sigur.
     - Mă scuzați... fiecare să se descurce cu problemele lui. Asta am să fac și eu. Vă sugerez să faceți la fel.
     - Ce vreți să spuneți? Că nu fac față problemelor mele? Dar nu se poate așa ceva...
     - Am spus ceea ce ați auzit. Nu văd de ce v-aș da detalii despre viața mea personală. Mă cam grăbesc... o zi plăcută să aveți!
     - Bine bine... mulțumesc la fel!

     ”Cum să am o zi plăcută când nu știu ce se ascunde în spatele acestei dispariții?” își spuse în gând Gemina în timp ce Marta a intrat în casă.

      Ceva avea să se întâmple... se simțea un aer rece și misterios în tot orășelul Spinc... dar oare ce?
Categorie: Secretele familiei Denvers | Adăugat de: admin (08 Dec 10) | Autor: ”O umbră în întuneric...”
Vizualizări: 187 | Rating: 5.0/2
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Logare ]