Statistica
Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
|
Dacă ieri a fost o zi cu însemnătate pentru mine, atunci și astăzi este. Pe data de 9 aprilie 2010 am scris pentru prima dată ceva pe site. :) Nu știu nici eu de țin cont de aceste lucruri pentru că oricum nu e ceva ce merită să fie memorat. Realizez din ce în ce mai mult trecerea timpului asupra mea, a gândurilor și ideilor mele. Dacă atunci spuneam: „Don't give up.”, acum zic: „I will never give up.” E doar o altă transpunere a unor idei în prezent. Lucrurile se mai schimbă, uneori chiar în bine. Mereu se poate întâmpla ceva care să te facă să crezi că trebuie să mergi mai departe. Asta mi s-a întâmplat și mie. Deși, în ultima vreme scrisul nu a fost o prioritate pentru mine, cred că voi recupera acest timp în care nu am scris mai nimic. Am început deja dar prea lent pentru ca să se vadă rezultatele. Acum, am cam deviat de la subiect dar nu contează. Mi-am pierdut inspirația undeva pe drum în tim
...
Detalii... »
|
|
Astăzi, mă gândeam să scriu ceva mai special dar cum nu am avut nicio idee "strălucită" am decis să scriu ceva simplu. Nu puteam rata această zi. De ce? Pentru că azi e zi de "sărbătoare", o zi trecută în calendar. Ce-i drept al meu dar până la urmă esenţa contează. A trecut 1 an de când am creat acest site. Încă nu-mi vine să cred că deja a trecut un an. S-au întâmplat poate prea multe lucruri aici, cu el încât timpul şi-a pus amprenta foarte mult. Cum aş putea ca tocmai azi să rămân fără inspiraţie? Nu, nici vorbă de aşa ceva. Că doar am mai scris poezii pe diferite teme, ce-ar fi să scriu una acum? Să se numească... "un an". Să văd ce-mi iese... ceva pe acolo. :)
...
Detalii... »
|
|
Timpul trece, asta e mai mult clar decât evident. Și iată că acuși se va împlini un an de când am acest site. Dar mai este până atunci și mai bine revin la lucrurile actuale care se vor întâmpla și care sunt o consecință a faptelor din trecut. Cum vine asta? Simplu. Am terminat de scris „Secretele familiei Denvers” de care sunt mulțumită astfel că a venit timpul să mă apuc iar de scris. De anul trecut mi-a venit ideea, mai ales titlul „Gândurile unui jurnal ruginit”. Nu mai țin minte cum sau de ce dar mi-a plăcut foarte mult și voi încerca ca și ceea ce voi scrie ca și conținut să corespundă cu titlul. E adevărat, nu am avut și nici nu am un jurnal propriu dar acum aș putea să-l fac dar prin prisma unei alte persoane. Va fi ceva altfel care nu va avea legătură cu mine. Cel mai greu e începutul. De asta sper că voi reuși să mă apuc să scriu în curând. Știu, nu am mai prea scris pe blog. Poate pentru
...
Detalii... »
|
|
Totul a început acum câțiva ani... nu mai știu exact câți dar știu sigur că eram la școala generală. Îmi aduc aminte că era în cartea de engleză un fel de alfabet, am imagini vagi despre asta. Adevărul e că nu mai știu cine a început după, sau când dar am inventat și eu două alfabete ale ”semnelor” (așa cum le-am denumit eu). Le-am păstrat, de asta știu... unul dintre ele îl am în dublu exemplar... ciudat... poate... dar pentru mine nu e. Știu că eram vreo 3 fete care la un moment dat ne scriam mesaje cu ajutorul alfabetului și mai știu că m-am supărat când una dintre noi l-a arătat și altora și astfel și-a pierdut farmecul. Probabil că nu s-a observat supărarea mea pe care mi-o amintesc atât de bine și acum... poate pentru că am știut să mi-o ascund așa cum fac și acum... de cele mai multe ori...
...
Detalii... »
|
|
Ideea aceasta cu „zâmbetul dansează în ploaie”, am avut-o pe la începutul anului dar abia acum m-am gândit să mă folosesc de ea și să scriu despre. Aș putea spune că nu are cum să danseze în ploaie pentru că afară e totul alb din cauza zăpezii dar nu spun nu ci da. Măcar în mintea mea, în gândurile mele se poate. Îmi place să visez și să cred că se pot întâmpla lucruri care par de multe ori imposibile... nu doar pentru mine ci și pentru ceilalți... că există o șansă oricât de mică... că există ceva care deși pare de neatins să poată întrun final fi atins. Există, poate nu întro formă reală... dar măcar sub forma unui gând... Poate că s-a întâmplat... ca fugind prin ploaie (neavând o umbrelă) să zâmbesc... mai ales d
...
Detalii... »
|
|
Zilele astea mă gândeam... oare sunt pesimistă sau nu? Am ajuns la concluzia că sunt „parțial pesimistă”. Parcă (poate e doar o presupunere) în trecut eram mai pesimistă decât sunt acum sau încerc eu mai mult să nu mă consider a fi pesimistă. Știu că nu e un lucru bun dar nu putem fi întotdeauna optimiști. Astfel că prefer o parțialitate de pesimism care să tindă cât mai mult de minim (nu zero pentru că știu că e imposibil, nu putem fi 100% optimiști și nici 100% pesimiști). Cu toții avem momentele noastre în care avem anumite stări, anumite trăiri și astea ne fac să fim întrun fel sau altul. Depinde cât de afectați suntem de ceea ce se întâmplă în jurul nostru și de cum percepem noi lucrurile. Putem (pentru că avem puterea de a decide!) să schimbăm modul de a privi lucrurile, astfel încât să facem ca acel pesimism pe care susținem că-l avem să devină mai mult sau mai puțin un fel de optimism. Cred
...
Detalii... »
|
|
În mintea mea se aud îndepărtate Ceea ce vor a fi sunete ciudate. Le simt de parcă s-ar transforma În mii de cuvinte în calea mea. Nu e doar o simplă imaginație Sau o falsă minciună, senzație. E mai mult de atât, e o sferă, În care lucrurile se transferă.
...
Detalii... »
|
|
Încerc să scriu și eu ceva, Poate muzica mă va inspira... Să gândesc mult mai pozitiv, Deși totul e un greșit negativ. E clar, nu sunt așa cum aș vrea Și nici măcar nu am starea Potrivită pentru a crede că da... Uneori lucrurile se pot schimba. Recitesc ce-am scris deja Oare unde mi-e inspirația? S-a pierdut și ea, pe undeva
...
Detalii... »
|
|
Nu vreau să mă gândesc la aceleași lucruri ciudate...
Ce îmi apar în gând prea mult de parcă ar fi pătate... Nu vreau să cred că nu e bine sau că e greșit... Deși câteodată îmi pare a fi atât de nepotrivit... |
|
Un zâmbet singuratic stă ascuns În spatele unui soare demult apus... Şi vrea ca pe faţă să îmi apară... Măcar pentru ultima oară... Eu nu îndraznesc să îl opresc, Nu pot, deşi încerc să-l ocolesc... E ca şi cum tot ce aş vrea E să apară tristeţea în calea mea...
...
Detalii... »
|