Știi că nu-ți este aici locul ... și totuși tresari când îți auzi numele strigat.
E o tăcere adulmecată de privirile naive care se îndreaptă spre nicăieri.
„Lasă că va fi bine.” - auzi în șoaptă o voce tremurândă. Știi prea bine că nu va fi dar te „minți” și tu, cu gândul că poate va fi așa.
„Va fi ... va fi ...” - repeți la infinit aceste vorbe, de parcă nu ar mai exista alte cuvinte.
„E soare, uite! Trebuie doar să privești pe fereastră!” Și privești, și vezi un soare care fuge de tine și te lasă închisă într-un loc fără scăpare.
Vizualizări: 445 |
Adăugat de: admin |
Data: 04 Mar 13
|
