Statistica
Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
| Principala » Articole » Secretele familiei Denvers |
Secretele familiei Denvers: Capitolul II: În căutarea unui răspuns
| Se făcuse liniștite câteva minute, până când Marta Denvers și-a revenit din acea stare pe care a avut-o la aflarea veștii. Privirea fixă pe care o avea părea înspăimântătoare și nu putea să rostească nici măcar un singur cuvânt. S-a așezat pe un fotoliu pentru că nu mai putea sta în picioare de frică să nu leșine. Se simțea de parcă ceva s-ar fi dărâmat exact în fața ei dar nu, trebuie să înfrunte adevărul. Un adevăr pe care ar fi preferat să nu-l afle, să nu-l știe. O lacrimă coboară încet pe fața ei căzând pe podea. Un sunet pe care îl poți auzi doar atunci când e o liniște absolută. Așa era și atunci, o liniște ce părea inexistentă. Au trecut deja 2 ore de când sunase la companie ca să întrebe de el. Nu a primit niciun semn, nici o veste... nu știa nimic de Martin. Nu voia să creadă că el a pățit ceva, că i s-a întâmplat ceva rău. Voia să creadă că e bine, că nu a pățit nimic. Timpul trecea parcă din ce în ce mai greu, foarte greu. Un ceas ce se afla pe un perete din încăperea în care stătea ticănea parcă din ce în ce mai tare. Un sunet apăsător. Așteptarea părea din ce în ce mai grea pentru Marta. Dar telefonul nu suna... nu voia să sune. Era pregătită să răspundă la el dacă cumva suna. Deodată se aud niște mișcări ce vin dinspre ușa de la intrare. Speriată, Marta tresare și grăbită se îndreaptă spre ușă. Când o deschide se face albă la față din nou. Sperase că e Martin dar nu... era Daniel care se reîntorsese acasă. Văzând starea în care se află mama lui și dându-și seama că ceva s-a întâmplat a întrebat-o: - Mamă! S-a întâmplat ceva? Nu arăți prea bine... Cu aceeași privire fixă pe care a avut-o de când a scăpat telefonul din mână s-a așezat cu grijă din nou pe același fotoliu. Repirând adânc a început să-și miște foarte încet buzele rostind: - A dispărut... nu știu unde e... a dispărut... Speriat, Daniel a întrebat-o: - Cine a dispărut? Cine?!? - Tatăl tău... Am sunat la companie și nu a ajuns acolo și nici acasă nu a mai venit... Lacrimile au început să-i curgă din ce în ce mai tare pe fața palidă. Daniel a încercat să o liniștească dar și el era la fel de speriat ca și mama lui. Cu greu i-a spus: - Linișteste-te mamă, totul va fi bine. Ai să vezi că se va întoarce acasă teafăr. De fapt nici el nu știa dacă crede cu adevărat în cuvintele lui. Știa și el prea bine că tatăl lui suna întotdeauna când ajungea la companie. Nu se întâmplase nici măcar o singură dată să nu anunțe acasă unde e. Dar azi nu sunase, azi nu mai ajunsese acasă. Ceva se întâmplase... Dorotea le pregătise câte un ceai, pentru ca să se se mai liniștească. Și ea era la fel de neliniștită și speriată deși ascundea acest lucru. Nu voia să-i sperie și mai mult. Voia să pară calmă așa cum era mai tot timpul. Să anunțe autoritățiile nu puteau, nu trecuse cele 48 de ore necesare pentru a-l putea căuta. Trebuiau să aștepte dar Daniel nu putea aștepta așa că s-a hotărât să meargă el în căutarea tatălului lui. Deși Marta nu a fost de acord, considerând că nu e bine, că i s-ar putea întâmpla și lui ceva. Dar nu a ascultat-o, și-a luat mașina și a plecat către Rizoto, orașul în care se afla compania lor de brânzeturi. Daniel e un băiat puternic, știe să se descurce în situații limită, să își rezolve singur problemele. Cu aceeași putere a plecat de acasă neștiind ce avea să vadă sau să găsească. Pe la mijlocul drumului dintre Spinc și Rizoto avea să găsească ceva ce nu se aștepta. A oprit mașina și repede a coborât. Pe partea dreaptă, puțin mai încolo de drum se afla o mașină. Era mașina tatălui lui. A rămas nemișcat pentru o clipă. Nu-i venea să creadă. S-a apropiat cu teamă de mașină privind-o cu mare atenție. Nu se vedea nimic înăuntru, nimic ciudat. A încercat să deschidă ușa și spre surprinderea lui, mașina era deschisă. Totul părea neatins. Era straniu, foarte straniu. Martin nu era nicăieri. | |
| Vizualizări: 574 | Cuvinte cheie: | Rating: 5.0/1 |
| Total comentarii : 0 | |