Principala » Articole » Secretele familiei Denvers

Secretele familiei Denvers: Capitolul IX: Ceva suspect, susțin vecinii
    Se făcuse frig... iar așteptarea răspunsului părea din ce în ce mai lungă. Vântul făcea ca părul Taniei să pară că zboară... o imagine misterioasă ce denotă un aer de neliniște... Cuvintele dispăruseră timp de câteva minute și cu greu au revenit pe buzele lui Feiro care îi spune Taniei:
    - Tania, e o neînțelegere... știu că poate îți va părea ciudat dar am să-ți spun de ce nu îmi apare numele în registrul hotelului...
    - Te ascult, am timp destul...
     Tania se gândea că Feiro nu-i va spune adevărul, că o va minți iar... pentru a nu știu câta oară. Voia să-i mărturisească... să-i spună că ea știe o mare parte din adevăr. Aflase de ce o alesese pe ea, de ce se prefăcuse îndrăgostit de ea... A ezitat un moment dar nu a îndrăznit să rostească cuvintele ce-i străbăteau mintea din ce în ce mai mult ”ești un mincinos!”... iarăși au trecut câteva minute... între timp s-au așezat pe o bancă ce se afla în apropierea hotelului. 
     - Te rog iartă-mă... nu vreau să te fac să suferi. Iartă-mă.
     - Să te iert? Pentru ce? Ce-mi ascunzi?
     - Nu mai rezist... gândurile astea nu-mi mai dau pace. Știu, nu ar fi trebuit să fiu atât de slab și să cedez dar am făcut-o din necesitate. Nu vreau să mă judeci greșit. Te rog... iartă-mă...
    - Dar nu te înțeleg... ce ai făcut? Spune-mi... doar așa pot să-ți spun dacă te iert sau nu...
    - Tania... eu nu sunt cazat la hotel... pentru că... eu locuiesc în acest orășel. Locuiesc în Spinc. Nu aveai cum să-mi găsești numele... 
    - Feiro! De ce ai făcut asta? Ești un mincinos!

    Da, a reușit să scape de acele cuvinte care nu-i dădeau pace... ”ești un mincinos”... cu greu... dar a reușit...

    - Da, sunt un mincinos! Recunosc... te-am mințit... dar am făcut-o pentru că am fost nevoit!
    - Nevoit să-ți bați joc de mine și de sentimentele mele? Mulțumesc pentru asta!
    - Tania! Te rog... nu lua lucrurile așa... nu a fost intenția mea să te fac să suferi... absolut deloc...
    - Nu?!? Dar exact asta faci. De fapt nici nu-ți pasă de mine și nici nu cred că ți-a păsat. Și spune-mi... câți bani ai făcut de pe urma mea?
     - Bani?!? Tania... doar nu crezi că...
     - Ce să cred? Că te-ai folosit de mine? De asta sunt sigură. Voiai doar să afli ce se întâmplă cu tatăl meu ca să câștigi bani de la nu știu cine... să mă faci să mă îndrăgostesc de tine ca să mă poți manipula cum vrei tu!
     - Eu nu...
     - Taci! Că acum eu vorbesc! Și nu încerca să negi pentru că te-am auzit când vorbeai cu persoana cu care ai pus la cale totul Feiro! Sau să-ți spun Samuel?

     Tania nu a reușit să-și stăpânească cuvintele... nu mai suporta să fie mințită nici măcar o secundă. S-au adunat prea multe. Ea suferea... pentru că se îndrăgostise de el. Avea de gând să se răzbune dar lucrurile au luat o altă întorsătură.
     Feiro se simțea rău. Avea fața palidă iar mâinile îi tremurau. Poate că și de frig dar nu numai...

     - Da, prefer să-mi spui Samuel pentru că ăsta e numele meu adevărat. Și da, e adevărat tot ce spui dar să știi că am făcut toate astea pentru că aveam nevoie de bani. Dacă nu acceptam rămâneam fără slujbă.
     - Mereu te scuzi! Nu-mi mai pasă motivele tale. Important e că am lămurit lucrurile. Acum, îți dai seama și tu că nu pot să te iert... Să nu mă mai cauți pentru că e în zadar. Uită de mine!
     - Tania, nu am să te pot uita... pentru că eu chiar țin la tine!
     - Vorbe fără sens și fără rost! Adio!
      
     Și a plecat...

     Acum, toate planurile i se prăbușeau văzând cu ochii. Nu avea curajul să-i vorbească lui Oliv, șeful lui de la ziar. Dacă afla adevărul... sigurat îl dădea afară de la ziar. Asta ar însemna să rămână slujbă... și fără viitoarea lui revistă promisă de Oliv. Nu îndrăznea să meargă acasă pentru că știa că îl va căuta acolo. Putea să-l mintă dar nu pentru mult timp... oricum afla adevărul. Așa că s-a hotărât să rămână acolo unde era... în apropierea hotelului... așezat pe o bancă. Era frig... și i se părea că frigul era din ce în ce mai puternic. Își simțea corpul rece. S-a ridicat de pe banca și ea rece dar nu a fost în stare să rămână în picioare prea mult timp... și a leșinat. Avea să aibe parte de o noapte lungă pentru că a început să ningă iar zăpada îi acoperea tot corpul. Nu era nimeni prin preajmă ca să îl vadă... Poate că nu va fi prea târziu... poate...

     În casa familiei Denvers se întâmplau tot felul de chestii ciudate. Asta a putut observa Bander. Era sigur că această casă e bântuită. Dimineața, când toată lumea era plecată în afară de Dorotea, s-a hotărât să afle misterul acelei camere întunecate. Îi era și teamă și frică dar voia cu orice preț să afle adevărul. Se asigurase că Dorotea e în bucătărie și că face de mâncare, astfel încât să nu-l poată vedea intrând în acea cameră. Spera ca de data aceasta să fie măcar puțină lumină în cameră ca să vadă ce se află acolo. 

     Încet... foarte încet s-a apropiat de aceeași ușă pe care aseară a deschis-o cu atâta forță voind să scape cât mai repede din acea cameră. Tot tremura. Și-a făcut curaj și a intrat în cameră. Era și acum cam întunecoasă. A lăsat intenționat ușa între deschisă... degeaba. Pentru că ușa s-a închis brusc, făcând un sunet ciudat. A înghițit în sec neștiind ce să facă. Pentru o clipă se făcuse lumină în cameră. A încremenit cu totul, privirea o avea fixă. A văzut pe cineva sau ceva. Nici el nu știa prea bine. Era sigur că e o stafie... stafia cuiva... a unei persoane de care a crezut că a scăpat. Să nu fi fost așa? 

     Pe urmă... în aceeași obscuritate avea să audă iarăși niște voci. Credea că sunt cei doi morți de care a scăpat nu demult. Îi era foarte frică că o să-i facă ceva... dar nu a mai suportat situația și a ieșit repede din cameră. Inima îi bătea foarte tare. S-a hotărât să plece câteva ore din casă... să fugă de această spaimă pe care a suferit-o.

     Gemina e foarte atentă la tot ceea ce se întâmplă pe stradă și nici de această dată nu a pierdut ocazia de a-l vedea pe Bander ieșind din casă. Când l-a văzut nu a știut ce să creadă, mai ales pentru că nu-l cunoștea și asta o intriga cel mai mult. Evident, a sunat-o pe Reta și i-a spus tot ce a văzut. Ea nu știa despre ce e vorba. A presupus că e doar un vizitator pasager dar peste câteva ore l-a văzut intrând iar și nu a mai ieșit din casă. Gemina și-a dat seama că acea persoană locuiește acolo, sau cel puțin asta a vrut să creadă.

     A doua zi a răspândit ”știrea” în tot orășelul. Asta e specialitatea ei. Mai toți vorbeau despre persoana ciudată ce locuiește în casa familiei Denvers. Fiecare inventase câte o istorioară care mai de care mai interesantă dar niciuna adevărată.

    - Totuși, e ceva suspect... spusese unul din locuitori care era mai sceptic în ceea ce privesc ”bârfele” pe care Gemina le răspândea în orășel.
      
    
     
Categorie: Secretele familiei Denvers | Adăugat de: admin (26 Dec 10) | Autor: ”O umbră în întuneric...”
Vizualizări: 269 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Logare ]