Principala » Articole » Secretele familiei Denvers

Secretele familiei Denvers: Capitolul VI: Dialoguri

      Ploaie, vânt și frig. De asta au avut parte Dorotea și Daniel. Drumul părea din ce în ce mai lung. O senzație de teamă, frică îi curpindeau pe amândoi. Trebuiau să înfrunte inevitabilul. Nu puteau da înapoi... era ceva ce trebuiau să facă fără să se gândească la consecințe. Sperau la o șansă și un noroc pe care puțini pot îndrăzni să spună că le-au avut. Șansa de a scăpa cu bine. Vântul bătea din toate părțile stropii de ploaie udând-o pe Dorotea dar și pe Daniel astfel încât frigul li se părea și mai puternic. Nu puteau să se gândească la ei în mod peronal, nu își permiteau. Aveau ceva de rezolvat. Ceva nu doar foarte ci extrem de important, un lucru care depindeau în momentul de față doar de norocul și ageritatea lor. Lumina era din ce în ce mai slabă, soarele dispărea lăsând loc lunei.

     - Ești sigură că acesta e drumul?

     - Da Daniel, sunt foarte sigură. Mi-e frică... sper că nu vom ajunge prea târziu.

     - Dorotea, nu spune asta. Nu vreau să ajungem prea târziu, nu putem... nu...

     Printre iarba udă și pomii ce păreau că ascund ceva în spatele lor au găsit ceea ce căutau. Nu le venea să creadă. Era clar pentru amândoi că drumul a meritat făcut.

     Se făcuse dimineață. Soarele strălucea puternic dar frigul nu se schimbase, era la fel de puternic. Printre geamurile aburite se vedea ceva ciudat. Becul părea aprins deși afară era lumină. A intrat înăuntru speriat de ceea ce avea să vadă. A rămas nemișcat pentru câteva minute. S-a resemnat cu gândul că ”va ieși cumva din situația asta” ce părea fără ieșire. După un sfert de oră avea să audă pe cineva bătând la ușă. O deschide cu frică dar nu reușește să deschidă gura și să articuleze un cuvânt. Cu greu... răspunde întrebărilor curioase pe care le primește...

    - Unde e? Ce s-a întâmplat?

    - Nu mai e...

    - Cum adică nu mai e? Ce i-ai făcut?

    - Eu... nimic. Mi-aţi spus să nu-i dau de mâncare până nu...

    - Poftim? Ce vrei să spui? Că l-ai...?!? Nuuuuu....

    - Eu nu...

    - Tu niciodată nimic! Nu se poate să mi se întâmple una ca asta iar.

    - Ce?

    - Taci! Că nu mă pot concentra. Nu era ăsta planul ştii prea bine! Unde l-ai...?!? Sau mai bine nu-mi spune, nu aş vrea să-l văd întro astfel de stare...

    - Dar eu nu...

    - Ţi-am zis să taci! Că de nu ajungi şi tu ca el. Un nimic! Ai înţeles?

    - Da.

    - Şi acum să revenim la lucruri mai serioase. Trebuie să aplicăm celălalt plan. De ce a trebuit şi ăsta să moară?!? Îmi încurcă planurile! Măcar de semna! Dar nu, nu a vrut nici în ultimul moment... Sunt ruinat din punct de vedere material, tot fac eu cumva rost de bani şi plus de asta îmi răzbun şi tatăl. Dacă el nu a mai trăit, atunci nici familia lui nu va mai trăi! Şi tu să taci, ai înţeles? Taci că sunt nervos şi sunt în stare de orice acum.

     I se părea ciudată situația și nu înțelegea prea bine ce s-a întâmplat. Simțea că a fost trădat foarte urât și că va mai fi trădat și de acum înainte. Nu putea permite una ca asta. Trebuia să pună capăt situației. Avea de gând să meargă mai departe cu planul dar singur. Era sigur că va reuși și că va face față situațiilor care vor urma fară să aibe nevoie de ajutorul cuiva. S-a folosit de el și acum nu mai avea nevoie de serviciile lui. 

     Dintro dată s-a auzit un sunet puternic. Era sunetul unei împușcături făcute cu un pistol. A fost doborât la pământ întro clipă. Voia să fie sigur că va rămâne acolo jos și a mai tras o dată. De data aceasta, împușcătura fusese decisivă.

    - Ți-am zis să taci! Uite ce pățesc cei care nu ascultă de mine. De fapt nici nu mai ai cum să auzi... mai trăiești? se pare că nu... încă unul pe listă... acum trebuie să duc razbunarea până la capăt singur...


     În orășelul Spinc ploaia se oprise. Oamenii săturați de șederea în casă au ieșit să ia o gură de aer proaspăt pe drumurile friguroase ale orășelului. Printre ei fusese și Tania care împreună cu Enia dădeau o raită, vorbind despre tot felul de lucruri.

     - Spune-mi Tania. A rămas la fel de tandru ca la început?

     - Enia, mie mi se pare că acum e și mai tandru. Simt că deja mă iubește.

     - Dar tu ce simți pentru el?

     - Ceva ce nu se poate exprima în cuvinte. Simt că plutesc...

     - Ai grijă, nu lua lucrurile prea în serios. Nu știu de ce am impresia că ascunde ceva. Că el de fapt nu e așa cum spune. Nu cred că e doar o impresie.

     - Prostii. Ce ar putea să ascundă? Nu ar avea ce!

     - Păi și atunci, ia spune-mi! De ce te tot întreabă de familia ta? Și mai ales despre tatăl tău... ”nu s-a întors?”... ”nu știi mai stă mult timp acolo unde e plecat?”... și multe alte întrebări de acest fel. Ia să te văd cum îl mai scuzi.

     - Nu e vorba de scuzat. Cred că vrea să-mi cunoască familia, atâta tot.

     - Nu prea cred, dar fie. Stai puțin... ce se aude acolo?

     - Nu știu, vino mai aproape cu mine să ascultăm.

    ”- Și spune-mi ce ți-a mai zis Tania. Când se întoarce Martin?

     - A zis că în câteva săptămâni sau poate și mai repede dacă își termină treaba acolo.

     - Samuel, e ceva sigur sau sunt doar presupuneri?

     - Din câte mi-a zis Tania e ceva sigur. Martin Denvers nu e un om care să se ascundă.”

     - Vorbesc despre tine!!! Sunt sigură.

     - Mi-am dat seama. Stai să mă apropii să văd cine e.

     - Ai grijă să nu te prindă!

    ”- Samuel, o ultimă întrebare. Ai reușit să o faci pe Tania să se îndrăgostească de tine?

     - Cred că am reușit mai mult de atât. E înnebunită după mine.

     - Atâta timp cât tu nu ești, e chiar foarte bine.

     - Nici vorbă, nu simt nimic pentru ea. De asta sunt sigur.”

     Când a auzit toate aceste lucruri a rămasc fără grai. S-a întors lângă Enia și i-a spus:

     - M-a mințit! Feiro m-a mințit. Sau să-i spun Samuel?

     - Poftim? El era? ȘI cine e Samuel?

     - Samuel e chiar Feiro. 

     - Nu pot să cred. Înseamnă că am avut dreptate. Ascundea ceva... asta era.

     - Da, ai avut dreptate. Hai acasă, nu mă simt bine deloc... te rog...


Categorie: Secretele familiei Denvers | Adăugat de: admin (10 Dec 10) | Autor: ”O umbră în întuneric...”
Vizualizări: 241 | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Logare ]