Principala » Articole » Secretele familiei Denvers

Secretele familiei Denvers: Capitolul VIII: Sunete stranii
     Lumini ciudate străbat un drum ce pare șters, pierdut în depărtare. Mii de culori stau ascunse în spatele unei lacrimi ce cade pe o față palidă ce pare tristă. Marta nu s-a putut stăpâni... s-au adunat prea multe lucruri, mult prea multe gânduri. Nu voia să creadă ceea ce i s-a spus... voia să creadă că a auzit greșit... că mintea îi joacă feste... Știa că nu poate fii adevărat... știa... sau cel puțin așa voia să creadă... dar trebuia să afle cumva ce se ascunde în spatele acestei povești. Avea încredere deplină în Martin iar acest ”individ”, cum îi spunea ea, nu putea fii fiul lui. Nu avea cum să fie... nu... ”Dar totuși cine e? povestea pe care a spus-o el pare adevărată...” se întreba Marta.

     - Mamă, cine a venit la noi?
     - Eliza, e ceva ce trebuie să afli. Nu e adevărat, sunt sigură dar totuși... trebuie să știi.
     - Ce s-a întâmplat? Și ce legătură are el cu asta? Nu înțeleg...
     - El, cum îi zici tu, are un nume: Bander Gorvin și susține că... e fratele tău vitreg.
     - Poftim? Cum adică?
     - Adică zice că Martin este tatăl lui.
     - Prostii! Spune-mi că nu e adevărat!
     - Eliza, tare mi-aș dori să-ți spun că nu e așa dar... nu am nicio dovadă care să susțină contrariul. Eu pot doar să-mi ascult inima și să știu că Martin nu ar fi făcut asta dar sunt doar niște sentimente.
     - Mamă, și eu simt că nu e adevărat! Am încreredere în tata, va fi bine... sunt sigură.
     - Când? Oare când?

     Trebuia să afle adevărul, nu putea să lase lucrurile așa. Nu a avut de ales și a decis ca Bander să rămână în casa familiei Denvers până când va putea demonstra că nu e așa cum zice el. Nu putea permite ca această ”bârfă” să circule prin orășel dar mai ales să fie aflată de Gemina. Ziarul... uitase de el... cineva putea vorbi și să devină o știre. Atunci erau pierduți. Locuitorii orășelului se bazau pe credibilitatea știrilor din ziarul ”Totul despre Spinc”. Deși majoritatea știrilor erau false... neadevărate... ei erau convinși că totul e real. Cât de mult se înșelau. Multe din știri erau despre familia Denvers... mai ales în ultimul timp de când cu dispariția lui Martin. Așa au aflat ce i se întâmplase, mișcările pe care le făceau ceilalți membrii ai familiei. Erau urmăriți pentru că, cu toții doreau să afle sfârșitul acestei ”bârfe”.

      Când au aflat Daniel și Tania cele întâmplate... au rămas nemișcați pentru câteva momente privind în gol. Se tot întrebau de  ce li se întâmplă toate astea acum... Li se părea ciudat faptul că a apărut tocmai acum când tatăl lor nu e... de parcă ar aștepta ceva de la ei. Erau dispuși să afle ce se ascunde în spatele acestui nume ce părea foarte ciudat ”Bander Gorvin”. Știau că doar împreună, toți cei trei frați, vor reuși să aducă adevărul la lumină. Erau puternici și mai ales acum foarte uniți.

       Gemina a observat mașina care a parcat chiar în fața casei Denvers și l-a și văzut pe Bander intrând în casă. Doar că ea nu știa cine e și asta o făcea să fie și mai neliniștită. Era hotărâtă ca, cu orice preț să afle cine e și așteptat câteva ore în fața geamului să vadă vreo mișcare dar nu s-a întâmplat nimic. A și sunat-o pe Reta dar ea nu știa nimic, absolut nimic. Toate aceste gânduri o măcina parcă tot mai mult. 

       - Am reușit să intru în casă. Acum am să încerc să rămân aici cât mai mult timp posibil. Tu cum mai stai cu treaba?
       - Nu prea bine, nu am reușit să-l conving să ne căsătorim. E prea afectat de ceea ce se întâmplă în familie. Îmi zice că nu e momentul potrivit.
       - De un an te tot chinui să-l faci să să se însoare cu tine și nu reușești! Nu ești bună de nimic!
       - Eu fac tot ce pot... dar dacă el nu vrea...
       - Prostii! Mereu îmi spui aceleași scuze. Mai vorbim. Nu vreau să mă audă cineva că atunci chiar am încurcat-o.

       Tania voia să-l facă pe Feiro să îi spună adevărul... să-l audă de la el. Pe la 7 a ajuns în fața hotelului. A intrat înăuntru și a întrebat la recepție de el. I s-a spus ceea ce se așteptase să afle, că nu e cazat acolo și că nici nu a fost vreodată. A rămas înăuntru până când se făcuse 7 și jumătate. A ieșit afară unde l-a văzut pe Feiro. S-a apropiat încet punându-și mâna dreaptă pe umărul lui stâng. Brusc, el s-a întors.
        - Te-am speriat?
        - Nu Tania. Doar că nu mă așteptam să vii din spatele meu.
        - Am fost înăuntru și te-am așteptat.
        - Înăuntru? Unde?
        - În hotel. Ce e cu mirarea asta? Nu de acolo trebuia să fi ieșit și tu?
        - Ba da, doar că am fost puțin plecat și abia acum m-am întors.
        - Serios? Unde ai fost?
        - Da. Serios. Am fost să fac o plimbare prin împrejurimi.
        - Bine Feiro. Uite ce e... am ajuns mai devreme... voiam să-ți fac o surpriză dar... când am întrebat de tine la recepție mi-au spus că nu ești cazat aici. De ce?
        - Cum nu? Sunt. Probabil au greșit.
        - Nu cred, am întrebat de două ori și mi s-a spus același lucru. E ceva ce îmi ascunzi?
       
        Feiro nu mai știa ce să spună ca să scape. Nu se aștepta la una ca asta. Planurile aveau să i îi fie date peste cap. Acum, când aflase atât de multe lucruri și Oliv era foarte mulțumit de munca lui. Știa că odată și odată trebuia să se întâmple și asta... sau poate nu dacă era mai atent, mai grijuliu. Dar nu era... și a aflat unul din secrete: că nu era cazat la hotel. Acum ori spunea adevărul... ori continua să mintă... avea de ales doar din aceste două opțiuni... avea o decizie grea de luat dar nu mai putea aștepta. Timpul nu stă în loc pentru nimeni...

         Se făcuse deja seară de mult timp iar în casa familiei Denvers luminile erau stinse. Cu toții erau în camerele lor, mai puțin Bander care inspecta în liniște casa din prea multă curiozitate. Dintro dată s-a oprit în fața unei camere ce părea că ascunde ceva. Era cu mâna pe clanță voind să o deschidă când... a început să audă bătăi în ușă. Și-a tras mâna repede, speriat. S-a uitat în jur și nu a văzut nimic, nu era nimeni. A crezut că e doar imaginația lui... pentru moment. Nu a vrut să-și lase curiozitatea deoparte. A deschis până la urmă ușa de la cameră dar era întuneric. A vrut să aprindă becul dar nu a văzut unde e întrerupătorul. Bănuind că se află undeva aproape de ușă a pășit cu grijă lăsându-și teama deoparte. A auzit un scârțâit... iar apoi un sunet puternic. Ușa se închise iar el era în întuneric. Niște voci se auzeau vorbind în acea cameră. Speriat a întrebat: ”E cineva aici?”... dar nu a primit niciun răspuns. Cu greu a găsit ușa dar nu putea să o deschidă. Părea închisă cu cheia. A început să tremure. Se făcuse tot alb la față. Au trecut două minute, timp în care el era închis în acea cameră neputând să evite acele sunete ce le auzea parcă tot mai tare. Întrun final a reușit să deschidă ușa și în timp ce alerga încă speriat în camera lui striga încet, astfel încât să nu fie auzit de ceilalți din familie:
    - Casa e bântuită! E bântuită! 
 
        
Categorie: Secretele familiei Denvers | Adăugat de: admin (19 Dec 10) | Autor: ”O umbră în întuneric...”
Vizualizări: 240 | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Logare ]