Statistica
Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
1:44 AM ! |
Semnul exclamării și-a făcut loc în titlul meu. Anunță niște ratări și niște chestii neterminate cu ideea de a le repara. Și nu doar anunță, ci și face simțită prezența lipsei mele de inspirație, după o zi ce nu doar pare ... chiar a fost lungă și plină. Fără să îmi propun sau să stabilesc înainte, am scris versurile următoare exact după ce am criticat lipsa mea de inspirație. S-o fi speriat de mine de a fugit încoace! Asta e, nu am ce-i face! Sub greutatea gândurilor mele, Adorm încet, adunându-mi visele. Plutesc ca pe un nor stingher, Simțind cum rămân fără aer. Mă învârt printre amețeli scurte, Și miile de trăiri ce par absente. Nu sunt, e o simplă aparență, Într-o lume plină de indiferență. Atât. + muzică. E un semn al exclamării ce vrea să fie aici, dar s-a pierdut printre aceste rânduri mici.
|
|
|
| Total comentarii : 0 | |