Principala » 2013 » Martie » 19 » De la pufuleți la documente și semnături
9:47 PM
De la pufuleți la documente și semnături
Amuzament, seriozitate ... sau poate doar o simplă trecere printre ani.

E o proiectare a unui timp trecut și a unui timp prezent.

Poate părea amuzant simplul fapt că am pomenit de „pufuleți” și mai serios, că am spus „documente și semnături”.

La ce mă refer și ce înseamnă linia asta dintre cele două „elemente” voi spune în rândurile care urmează.

Sunt eu. Trecut și prezent.

Un „eu” care nu credeam că va ajunge în stadiul în care e acum.

Amintirile mă readuc în urmă cu mulți ani (poate că nu atât de mulți dar sunt mai bine de 10 de ani de atunci). Nu am un spațiu în timp fix pentru că pe vremea aceea nu notam astfel de „date”.

Mă readuc în faza în care eram „eu și pufuleții”. A fost ceva gen „primul meu loc de 'muncă' în care făceam bănuți”. Ce făceam eu mai exact? Puneam pufuleți în pungă și eram plătită pentru asta. Mai tăiam acasă și etichete, care veneau puse în pungile cu pufuleți.

Și da, mâncam pufuleți ... că primeam acasă câteva pungi. Era o vreme în care: grijile erau spre 0%, timpul era împărțit relativ cum trebuia să fie împărțit, calculatorul era cam inexistent și ... simțeam atmosfera de afară la propriu.

Nu pot spune că îmi aduc foarte bine aminte de ceea ce era atunci, eram destul de mică iar anii își pun amprenta pe memoria mea din ce în ce mai mult.

A fost atunci... între timp au mai fost „ împărțiri de pliante”, „convingeri de clienți spre cumpărare” ... și poate și altele de care nu-mi aduc aminte.

Toate acestea reprezintă un trecut ... care a lăsat loc prezentului ... pentru a mă aduce pe mine în stadiul de „documente și semnături”.

Aș fi preferat să fi putut da timpul înapoi și să mă regăsesc din nou ca fiind „o fetiță cu pufuleți”. Dar nu se poate, trebuie să trezesc la realitate și să realizez că pufuleții nu sunt documente și nici semnături.

Documentele îți ascund adevărata față. Te domină și nu e tocmai bine. Nu-ți lasă șansa de a fi tu în această lume plină de hârtii.

Se ajunge într-un stadiu în care, multitudinea de semnături oferite te face să o iei razna și să nu mai știi să semnezi. Și te gândești că „oare ăsta îți este drumul?”.

Nu chiar. Și nici întotdeauna.

Drumul ți-l faci tu. Parțial. Pentru că mai mereu vor fi „unii” care să își dorească să ți-l construiască, nelăsându-te să fii tu. Pur și simplu să-ți alegi calea pe care vrei să o urmezi.

Știu că acest articol e mai mult decât personal dar ceea ce vreau eu să transmit e faptul că:
  • lucrurile simple te influențează și îți lasă amprente în memorie;
  • trecutul nu-și lasă praful aiurea prin prezent;
  • întâmplările ce par a fi nesemnificative pot avea o valoare mare în viitor;
  • te poți regăsi oricând în copilărie prin lucrurile pe care le făceai;
  • timpul e mai mult decât o notă dată vieții, e chiar o trecere;
  • prezentul nu e așa cum ți l-ai imaginat în trecut, sau e chiar cum nu ți-l doreai;
  • ajungi să faci „chestii” pe care nu credeai că vei fi în stare;
  • de multe ori, ești dominat de ceea ce ești obligat să faci;
  • nu-ți lași dorințele să-și facă loc în drumul tău;
  • și toate astea pentru că nu ești ceea ce vrei tu să fii.
Am fost eu, cea care pune pufuleți în pungi ... și sunt acum eu, cea care are o semnătură pe care nici o mai știe să o facă cum trebuie.

Și sunt așa, pentru că am ales un drum influențat de alții.

De aceea, vreau să transmit acest mesaj simplu: Trăiește-ți viața fără regrete! și nu-i lăsa pe alții să-ți decidă pașii pe care trebuie să-i faci!

Atât.

P.S. Pe alocuri am pus link-uri de la niște articole vechi.




P.S. 2: Superbă melodia și videoclipul. Puțin câte puțin mă regăsesc și eu.
Categorie: De'ale mele | Vizualizări: 642 | Adăugat de: admin | Rating: 5.0/2
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Logare ]