Principala » 2012 » Iunie » 22 » Ne place să vorbim românește
11:10 PM
Ne place să vorbim românește
Cu siguranță titlul pe care l-am ales astăzi are mai multe semne de întrebări. Adicătelea de ce „ne place” și nu „îmi place”? Pentru că sună mai bine.

Am primit un link ca și recomandare și nu putea să nu-l împărtășesc și cu alții, că doar e pentru amuzament. Dacă intri aici (cu un click de ăla simplu) o să dai peste o mică bombă. Nu, hai că glumesc. O să dai peste un jurnal fake (adicătelea fals și fictiv). Al cui e? Al Elenei B. (Băsescu). Ceea ce-l face să fie amuzant e modul în care e scris: plin de greșeli gramaticale și cu povești interesante. Autoarea chiar merită un „plus” din partea mea.

Mi se pare foarte greu să scrii un text cu atâtea greșeli gramaticale. Poate pentru că nu sunt obișnuită să scriu așa, pentru că unii fac asta zilnic fără să le pese. Dar probabil că ăia de o fac zilnic nici nu realizează cât de greșit scriu. Oricum, și dacă le-ai comenta ceva în legătură cu scrisul lor agramat precis ar sări cu gura pe tine făcându-te „mofturos, fițos, lipsit de ocupație ș.a.” și nu te-ar considera „iubitor de limba română”. În fond, cine mai iubește limba română astfel încât să o utilizeze în mod rațional și corect? Poate că, chestia cu iubirea față de limba română e puțin exagerată dar nu în totalitate.

Sunt unele persoane care își doresc să învețe limba noastră, să o poată vorbi fluent și corect, iar noi ce facem? O urâțim prin folosirea și scrierea greșită a cuvintelor. Acest lucru se poate vedea mai ales în convorbirile „mesengeriste” (ăsta clar e un cuvânt care nu există în dicționar). Acolo cu greu vezi o majusculă iar dacă o vezi te minunezi puțin și abia după îți revii. Dar nu numai la așa ceva te minunezi, și atunci când vezi diacritice. Din păcate aici există și problema cu incompatibilitatea între sistemele de operare sau nu știu ce altceva ar putea fi. Am observat asta pentru că, am vrut eu să fac așa ceva: să scriu cu diacritice și apăreau căsuțe goale în locul lor. În fine, asta e chiar irelevant și nici nu ar trebui să ne așteptăm la așa ceva. Ar trebui să ne bucurăm atunci când vedem „mi-ar place ...” și nu „miar place ...”.

Oricum, nici asta nu ar trebui să ne îngrijoreze la maxim, lipsa de timp e de vină sau de ce nu, „negăsirea” tastei „space” pe tastatură. O fi prea mică? Pentru unii probabil că da.

Acuma, să nu se înțeleagă greșit ... nu zic că eu aș scrie 100% corect totul. Precis am și eu mici erori în exprimare dar, dacă nu-mi dau seama de ele, nu cred că e o mare problemă. E doar un text plin de gânduri și idei, nimic altceva. Nu e vreun text filozofic. Gata cu lămuritul, să spun și la ce mă gândeam după ce am citit acele texte (încă n-am apucat pe toate dar o să le citesc să fiu la zi). Mă gândeam să scriu și eu un mic text plin de greșeli gramaticale. După m-am răzgândit, e prea greu. Poate mă ajută careva. Sau nu, că după îmi vine să corectez și nu e de bine.

Cred că ar cam fi cazul să închei acest mic „articol” complet neinteresant și sper că v-am trezit interesul asupra acelui jurnal fictiv. Din câte am observat apare săptămânal, așa că o să am de unde să îmi iau o mică doză de amuzament și zâmbete pe buze.

Și da, nu am vreo recomandare muzicală. Azi nu. Azi doar „ne place să vorbim românește” tuturor, pentru că limba română e frumoasă și într-adevăr interesantă. Iar acel „adicătelea” folosit de două ori în text, e doar o versiune mai „populară” a clasicului „adică”. Îmi pare că sună mai bine. E doar o chestie de moment. Îmi va trece cu siguranță.

Acuma vă las, să vă reluați activitățile uzuale pe care le făceați înainte să citiți ce am scris (asta în caz că ați ajuns până aici și nu v-am plictisit prea mult).


Vizualizări: 362 | Adăugat de: admin | Cuvinte cheie: ne place sa vorbim romaneste | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Logare ]