Statistica
Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
1:57 AM Sunt aici ... |
După ce că am trecut peste o zi fără să scriu nimic, revin într-o oarecare măsură ... mai ales că libertatea s-a stins și ea (până în weekend). Da, eu cea care nu ratez zilele decât în cazuri excepționale. Se mai întâmpla, deși rar. Dar acum sunt aici. Și spun „într-o oarecare măsură” pentru că simt că, prezența mea nu e completă. Nu dau vina pe ploaia de afară sau respirația asta care încă-mi e grea ci pe ideile mele care par să fugă de mine. Printre altele, căldura nu e mai e atât de intensă și puternică. Și parcă mă simt și eu așa, cu o lipsă de „forță”. Reacțiile mele sunt tot la fel de întârziate și lente, iar eu era să uit să îmi repun ceasul să sune. L-aș opri cu totul, doar pentru ca să îi ascult tăcerea în timp ce dorm la 7 dimineața. Și cum tot ce e frumos se termină repede, așa și libertatea s-a dus și ea. Pentru mine. Pentru alții e vacanță, chiar 3 luni de zile și tot nu le e suficient. Știu, cred că nici mie nu-mi era pe vremea când aveam parte de ea. Și mai știu că nu profitam din plin de ea. Așa cum n-am profitat nici de zilele astea libere. E oarecum realitatea, lipsa unei stări anume amestecată cu imensa dorință de a te simți „în viață”. Ești, dar parcă ceva se rupe pe parcurs și te face să te simți „lipsit de viață”. Nu vreau să creez stări de genul „:(”, aș vrea să creez zâmbete. E greu și pentru mine, dar mereu am crezut că nu e imposibil. So, smile and feel alive! Atât. + muzică. Îți plac aberațiile mele? Vrei să răspund la niște întrebări sau pur și simplu să-mi afli părerea despre ceva anume? Atunci întreabă-mă și răspund dacă pot într-un viitor articol. De ce vreau să fac asta? Pentru că vreau să interacționez și mai mult cu cei care mă citesc (dacă sunt persoane care o fac). Nu uita să zâmbești.
|
|
|
| Total comentarii : 0 | |