Statistica
Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
0:14 AM Un crâmpei dintr-o hârtie |
Un crâmpei dintr-o hârtie Ce se pierde printr-o mie De alte multe bucățele, Arde la lumina unei stele. I-a fost teamă, i-a fost frică Încă de când nu era scrisă Că va fi uitată pe undeva, De vreo persoană, un cineva. Așa a fost până când un stilou A scris-o cu un oarecare dor. A fost acum mulți ani, demult Făcută cu un oarecare tumult. Acum, durerea a distrus-o, Iar cel care a scris-o Plânge cu lacrimi de cristal Pentru că a făcut-o în zadar. [Această poezie nu se vrea a fi o experiență personală și nici să fie tristă. Se referă la o bucată de hârtie care a fost făcută bucăți pentru că nu a ajuns la persoana care trebuia să ajungă. Atâta tot. Am vrut să fac acest mic comentariu pentru că se putea deduce foarte ușor o stare transmisă greșit prin poezie.] |
|
|
| Total comentarii : 0 | |