Statistica
Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
4:40 PM Zâmbetul dansează în ploaie... |
Ideea aceasta cu „zâmbetul dansează în ploaie”, am avut-o pe la începutul anului dar abia acum m-am gândit să mă folosesc de ea și să scriu despre. Aș putea spune că nu are cum să danseze în ploaie pentru că afară e totul alb din cauza zăpezii dar nu spun nu ci da. Măcar în mintea mea, în gândurile mele se poate. Îmi place să visez și să cred că se pot întâmpla lucruri care par de multe ori imposibile... nu doar pentru mine ci și pentru ceilalți... că există o șansă oricât de mică... că există ceva care deși pare de neatins să poată întrun final fi atins. Există, poate nu întro formă reală... dar măcar sub forma unui gând... Poate că s-a întâmplat... ca fugind prin ploaie (neavând o umbrelă) să zâmbesc... mai ales de situația în care mă aflam... de care în acel moment, în graba timpului, voiam să scap... Și atunci zâmbetul dansa în ploaie sau fugea de ploaie? Mă amuză faptul că am pățit-o de atâtea ori, iar în încercarea mea de a fugi de sunetul ploii ce cădea pe fața mea am uitat să trăiesc clipa... să nu mă supăr pe nori că tocmai atunci au vrut să se deschidă în calea mea... Uneori, uităm să zâmbim, să ne bucurăm de lucrurile care ni se întâmplă în acel moment... credem că totul e ceva negativ, ceva rău pentru noi... nu totul e chiar așa... Am încercat, folosindu-mă de idei, trăiri, gânduri, sentimente, dorințe, experiențe... să scriu... am încercat să despart o lume ce pare greu de atins de o lume reală, existentă... Vreau să creez zâmbete... „Zâmbetul dansează în ploaie Zâmbetul dansează în ploaie Lacrimile îi curg șiroaie E un nor ce s-a deschis În mii de stropi și-un vis... Un pas grăbit, un strop topit Pe-ale mele gânduri oprit. Un râs, un plâns, un dor Pe-al frigului drum e ușor. Un sunet ce-mi zâmbește Să fugă nu reușește Și rămâne ca-ntro poveste În dansul ploii, el crește.” |
|
|
| Total comentarii : 0 | |