Statistica
Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
|
Deși a fost o zi relativ liberă nu pot spune că am făcut tot ceea ce mi-am propus. Poate doar parțial. E ciudată starea asta de libertate, pe termen scurt. Că acuși e miercuri și iar îmi va suna alarma ca disperata făcându-mă să mă trezesc devreme. Nu vreau să fie miercuri. Nu vreau să revin la rutina mea enervantă care nu-mi mai lasă timpul liber în pace. Vreau să zbor, vreau să plec, vreau să fiu ... dar nu aici. Vreau să fie alt an. Vreau să învârt roata tim
...
Detalii... »
|
|
Cândva prin anul trecut, mai bine zis tot de 1 iunie scriam așa ceva (link). Acum, am să zic doar „să fim copii pentru încă o zi”. Indiferent de vârsta pe care o avem. Să ne aducem aminte cât de bine era când aveam parte de o zi cu totul a noastră, în care nimic altceva nu mai conta. Dar, calendarul ne aruncă parcă cu bombe, zicându-ne indirect: „e deja anul 2013, tu nu mai ești c
...
Detalii... »
|
|
... sus de tot ... să mă pierd. Să fiu într-un necunoscut fără urmă. Să mă pot ascunde fără să fiu găsită. Să fiu și să nu fiu ... Undeva sus, spre nicăieri să zbor, Și-n vis ... ușor, ușor să cobor. Să fiu mai mult decât o aparență, Aruncând v
...
Detalii... »
|
|
... și totuși eu nu mă pot abține să nu scriu aici câteva rânduri. E atât de ciudat, dar extrem de ciudat. Ochii îmi sunt obosiți, gândirea la fel ... iar stiloul nu vrea sa ajungă la o pagină 13 cu puțin ghinion ipotetic. După ce că nervii mi-au jucat feste, am ajuns să adorm în fața unor hârtii albe ce așteaptă să primească puțină cerneală. N-am chef. Pur și simplu n-am chef.
|
|
Și-adulmeci cu o lipsă totală de încredere mirosul unei zile libere pierdute. Se anunță o continuare amestecată cu un gust amar. E clar, zilele libere au intrat într-un sac fără pic de culoare. Gândirea îți e pierdută în spațiu, e clar. Nu-ți găsești starea potrivită pentru a fi mai lucid decât ești acum. Cel puțin eu n-o găsesc.
...
Detalii... »
|
|
Cum poți oare să te oprești, făcându-ți drumul inaccesibil? Adică, să nu-ți mai găsești calea, într-un fel sau altul ... E o enigmă ce are cu siguranță un răspuns ... dar pe care eu nu reușesc să-l găsesc, cel puțin nu acum. Absențe, prezențe ... toate adunate într-o formă precisă și inexactă în același timp. Suntem aici, suntem nicăieri ... și totuși suntem.
...
Detalii... »
|
|
Se aruncă în mii de părți. Se ascund, se ivesc, se contopesc... pentru ca în final să domine un întreg ținut. Pete zburdalnice ... ce stau pe haine, prin natură, prin tot ceea ce se poate sta ... chiar și prin gândurile noastre, viața noastră în sine. Ușor, ușor ... se duc spre nicăieri, Petele care azi au vrut să fie ieri.
...
Detalii... »
|
|
Să simți cum ploaia îți aruncă stropi în față, Acoperind în jur o întreagă suprafață, Să te vezi pe tine, făcând parte din ea, Fără să-ți găsești locul, să vrei altundeva... E o stare care te cuprinde cu al ei mister, Lăsându-ți buzunarul cu vise lefter.
...
Detalii... »
|
|
Îmi înghit cuvintele într-o mare de pietre, Doborându-le cu cele mai mici secrete. Farmece străpunse de un glonț de argint, Închid vorbele din jur într-un mod succint. Îmi înghit cuvintele într-o sticlă goală, Ascunzându-le printr-o tăcere parțială.
...
Detalii... »
|
|
Încep prin a spune că „stațiile” astea sunt tare încurcate. Astăzi am ajuns cu o stație mai în față la întoarcere. Asta se întâmplă când nu alegi numărul bun și zici „mă duc 2 stații cu ăsta și pe urmă îl aștept pe cel bun”. Realizezi că mergi într-o altă parte a orașului fără să vrei. Prea repetitivă situația. Dar noroc că eram în drum spre casă, astfel că n-am avut cine știe ce reacții. Nu mai exista aceeași grabă. Grabă, mereu grabă. Fugim dintr-o parte în alta ca niște „muște” care nu-și găsesc locul.
...
Detalii... »
|