Cu pași înceți (da' mai bine repezi) calc hârtia cu lucrurile care trebuiesc făcute în perioada care urmează. O calc și o fac bucăți, o nimicesc. Acest demers duce la grăbirea evenimentelor. O grabă care se vrea a fi neapărată. E nevoie de ea, chiar e nevoie. Miros zâmbetul soarelui care fuge zilele astea de mine. Lacrimi din cer au udat pământul care nu demult era alb din cauza zăpezii. Nici dacă aș vrea nu aș putea înțelege ce se întâmplă cu luminile colorate care lipsesc cu desăvârșire în această lună, ianuarie.
Bucată cu bucată, încep să ard hârtia care doar în mintea mea a fost. Fumul gândurilor dispare în întuneric. Dispare atât de departe încât simt că nici nu a fost prezent în viața mea.
Vizualizări: 470 |
Adăugat de: admin |
Data: 21 Ian 12
|
