- știam că va veni seara și voi fi acasă;
- sunt conștientă că ziua de mâine va veni și ea;
- în timp (zile/luni/ani) acele momente vor fi doar niște amintiri din trecut.
Dar, tot nu rezolvă problema existențială în care nu reușești să scapi de enervarea/supărarea/etc pe care o ai atunci când le trăiești/le simți.
Ai acele lipsuri care te fac vulnerabilă. Îți dorești un calmant. Poate mai multe. Și rămâi la idea „hei, lasă că va fi mai bine”.
Știu că mâine seară voi fi iar aici scriindu-mi gândurile (necunoscute pentru mine). Habar nu am ce am să scriu, dar știu că voi fi aici. Indiferent dacă cineva mă citește sau nu ... pentru că aici mă regăsesc. Aici pot fi eu!
Aș lua-o de la zero. Într-un sens simplu. Un nou început către un nou drum.
Un drum în care să am parte de zile care să înceapă bine și să se termine la fel de bine.
Pare un vis. Chiar e un vis.
„Să te regăsești într-o stație, așteptând tramvaiul, să-l vezi că vine și totuși să-l pierzi ... e clar! Ziua ta se termină prost!”
Sau poate sunt eu, așa mai fără „noroc”.
Trandafirii de pe biroul meu tot acolo sunt, în vază, ofiliți. Îi văd de parcă mi-ar fi luat stările mele negative ... dorindu-mi să-mi fie bine. Gândesc departe, sunt doar niște flori.
Well, nu știu când am devenit atât de personală ... nu știu de ce ... Mă pierd iar și iar printre gânduri. Am spus-o de atâtea ori.
Sunt eu, sunt prezent ... sunt o simplă eu.
[Printre altele, mă gândeam să închei mâine (se mai poate participa până seara) concursul. Asta însemnând că, voi adăuga răspunsurile într-un articol și voi face un chestionar în care să poată vota cei care vor citi articolul respectiv. Până acum am 4 participanți. Poate că și mâine seară vor fi la fel, dar mai las puțin de timp. Oricum, am zis că 3 vor câștiga. Nu vreau să fiu subiectivă sau orice altceva. Vreau să las alegerea în mâinile voastre. ]
Atât.
+ muzică.