Statistica
Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
11:25 AM Lumina dispare ... |
În seara asta am fost la teatru. N-am mai fost de anul trecut de prin noiembrie sau când. Dar nu asta contează, pentru că nu vreau să o iau ca pe o laudă ci ca pe un fapt cert și atât. Am vrut să fac această precizare pentru că aș vrea să prezint succint ce s-a întâmplat în cele 2 ore și ceva. Piesa de teatru a prezentat ceea ce se întâmplă atunci când suntem rupți de viața stresantă pe care o avem datorită tehnologizării. Dependența e o boală iar toate aceste minuni ale tehnologiei ne îmbolnăvesc. Câțiva oameni au plecat în vacanță, voiau o vacanță care până la urmă din 2 zile sau câte trebuiau să fie s-a ajuns la câteva săptămâni fără voia lor. Oameni bogați care cred că dacă ai o carte de credit sau card ce o fi totul se rezolvă. Telefonul, prezentat ca și ceva indispensabil ... persoana care încearcă să vorbească cu orice preț la telefon considerându-se de asemenea indispensabilă la locul de muncă. Totul e frumos până când ... ceva se întâmplă ... lumina se stinge ... și se face întuneric. Această beznă durează câteva săptămâni, timp în care fiecare își arată fața cu adevărat. În astfel de situații limită, în care faci cu greu rost de mâncare, ești departe de orașul în care locuiești, în care frica se face simțită tot mai mult ... atunci vezi reacțiile oamenilor. Oameni cu care ai locuit câțiva ani, pe care îi cunoști de alți câțiva ani. Toată această rupere de civilizația digitală duce la cunoașterea de sine. Disperarea după lumină, după reîntoarcere e uneori prea mare. De asta, cel mai bine ar fi să ne cunoaștem limitele și să nu ne lăsăm manipulați de toate aceste tehnologii care ne distrug într-un fel sau altul existența. Știu, nu am precizat numele piesei dar prefer să nu o fac. Consider că ceea ce am scris mai sus e pur și simplu părerea mea, adică impresia pe care mi-a lăsat-o această piesă de teatru. Poate pentru alții a avut un altfel de impact dar pentru mine ăsta l-a avut.
|
|
|
| Total comentarii : 0 | |