În mintea mea se aud îndepărtate Ceea ce vor a fi sunete ciudate. Le simt de parcă s-ar transforma În mii de cuvinte în calea mea.
Nu e doar o simplă imaginație Sau o falsă minciună, senzație. E mai mult de atât, e o sferă, În care lucrurile se transferă.
Le aud iar și iar dar nu în surdină Ci într-o formă puternică sublimă. Încerc să mă prefac că nu există Dar ele în mintea mea persistă.
Le simt din ce în ce mai aproape, Un strop de ploaie am pe pleoape. Poate într-o zi vor deveni realitate, Acum sunt doar sunete colorate.
„Un vis, un gând, o speranță O lacrimă, o iluzie, eleganță Un zâmbet, o atingere, un pas Un sunet colorat, un dans...”
|