E enervant. E extrem de enervant atunci când trebuie să ai termene. Să știi că ești constrâns nu doar de timp, ci și de alții pentru a face anumite lucruri.
Tot ce ți-ai dori e să scapi (relativ teafăr și nevătămat nu neapărat fizic, mai mult psihic).
Știi că nu e posibil. Că de-ar fi, ai da filele din calendar în față cu câteva zile și'atunci ai avea parte de liniștea mintală de care ai nevoie acum.
Dar nu se poate. Chiar nu se poate.
Și-ți trece prin cap un traseu urmat azi cu'n tramvai: „soare, ploaie, grindină”. Toate astea aflându-te într-un tramvai. Și ajungi la destinație, coborând în timp ce ploaia e doar măruntă și atât.
Atunci, începi să-ți imaginezi cum viața poate fi și ea un amestec de treceri de acel gen. Acum e soare, mâine e ploaie ... și poate se ajunge chiar la furtună.
O furtună printre atâtea termene.
De-ar fi să fie un alt an. De-ar fi să fie un alt timp. Poate atunci nu m-aș mai pierde printre termene.
Și oricum, cui îi plac termenele?
Atunci când faci ceva știind că trebuie să te grăbești, parcă nici nu faci bine.
Dar știi că nu ai e ales. Nu ai opțiuni. Aș inventa eu câteva, dar atunci m-aș alea într-un alt loc mâine și nu doar mâine.
Atât.
+ muzică.
+ mulțumesc.
+ încă ceva, după melodie.
Vreau să ofer un mulțumesc pentru aprecierea oferită aici (link - Blogul lui Cozo). Am zâmbit și asta contează cel mai mult. De multe ori, „lucrurile mici aduc bucurii mari”. Și atunci când cineva reușește să te facă să zâmbești, e clar că sufletul vrea și el să zâmbească printre atâtea motive fără zâmbete.
Melodia pe care o voi recomanda azi am mai recomandat-o într-un alt articol (nu mai știu care). Mi s-a părut potrivită oarecum pentru starea avută astăzi. Mult prea potrivită.
Și da, să nu uit! Concursul încă e în picioare. Click aici (link) pentru a participa! În cazul în care ești interesat.
|