Asta e întrebarea. Nu, nu m-am inspirat din Hamlet deși e una din operele mele preferate. E doar o simplă întrebare pe care mi-am pus-o în cursul zilei: ești sau te simți ca și când nu ai fii? De unde a pornit sau mai bine zis de unde mi-a venit ideea? Pe scurt am să relatez o discuție pe care am auzit-o azi (da, știu ... nu e frumos să asculți discuțiile altora dar uneori n-ai de ales!). O ea în vârstă de 70 de ani și un el în vârstă de 85 de ani stăteau de vorbă pe o bancă în timp ce așteptam sosirea autobuzului (și ei tot asta făceau). Știu vârsta lor pentru că și-au spus-o, erau precis cunoștințe mai vechi. La un moment dat el a zis ceva de singurătate și ea a zis ceva extrem de asemănător cu cuvintele astea (nu pot reține exact exact, ce să fac?): Eu nu sunt singură: citesc, cânt, studiez biblia, ascult cd-uri. Răspunsul ei m-a pus mult pe gânduri. Se vede pe fața ei că are o anumită vârstă. Poate că e singură fizic dar nu și sufletește. Își găsește ocupații sau cine știe. Sunt presupuneri, nu-i cunosc viața ca să pot spune multe alte lucruri certe. De aici vine întrebarea mea (aplicată acestui caz): ești singur sau te simți ca și când nu ai fii singur?
Singurătatea din câte observ e văzută și cu alți ochi. Nu doar cu de ăia răi așa cum o văd și eu de multe ori. Nu întotdeauna ce-i drept dar o văd și o simt. Nu vreau să o descriu acum sau să scriu mai multe despre ea. Consider că merită un articol dedicat.
Poate primesc și eu un răspuns la întrebarea mea ... poate ...
|