Statistica
Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
0:54 AM Să ne întoarcem privirile ... |
Scriam anul trecut despre cum „undeva e altceva” (link) sau ofeream un mesaj: „spune nu nepăsării și abandonului” (link). De asemenea, mai scriam despre cum oferim mai mult doar o simplă privire în „doar o privire sau fapte?” (link). Spun toate astea, pentru că oarecum au legătură cu reportajul despre care voi scrie câteva cuvinte. M-a impresionat. E vorba de un loc în care e altceva, în care abandonul și-a spus cuvântul și-n care au avut loc fapte. Reportajul se referă la copii. Acei copii care au fost abandonați de părinți și lăsați într-un orfelinat. Unii sănătoși, alții bolnavi. Au o soartă pe care mulți dintre noi nu ne-am dori să o avem. Dar, pentru că suntem atât de egoiști ne vedem doar pe noi, într-o lume în care nu avem ceea ce ne dorim. Nu avem, dar totuși putem fie alerga, fie vedea, fie vorbi, fie auzi ... sau toate astea, sau aproape toate. Dar ce se întâmplă când nu poți vedea, nu poți auzi, nu poți vorbi și mai ești și bolnav? Unul din acei copii din reportaj se află în situația asta. Nu poate vedea bucuria din jur. Nu poate auzi vocile oamenilor, nu poate să-și spună gândurile ... nu știe ce înseamnă lumea în care trăiește. Dacă vrei să-l vezi, o poți face dând la minutul 09:06 din video. Și-atunci noi ce facem? Ne plângem că nu avem destule lucruri, că viața ne e „nasoală” și totuși avem o familie. Fie că e completă, fie că e incompletă. Dar sunt unii care nu o au ... și au doar una de împrumut. Și câteodată, acea familie de împrumut e tot ceea ce au unii. La minutul 44:19 (din video) o altă poveste care impresionează. Ce înseamnă să fii aruncat. La propriu. Noi care avem un calculator în față nu vedem asta. Nu vedem ceea ce contează cu adevărat ... și asta nu e viața noastră, e viața celor din jurul nostru care are nevoie de ajutor. Copiii aceia ar da orice să aibă parte de iubirea părinților. Deși zâmbesc, e clar că ascund multe. O durere pe care nici timpul nu le-o poate scoate din suflet. Haide să ne întoarcem privirile ... mai departe de noi înșine. Acesta este videoul la care am făcut referire. L-a primit ca și recomandare de la cineva. Merită văzut! Chiar merită! Poate părea pierdută o oră din viață, dar nu e. Chiar nu e! Tu vezi acum, poți citi, poți auzi ... ar trebui să te bucuri că ai acest privilegiu!
|
|
|
| Total comentarii : 6 | |||||||||||
| |||||||||||