Principala » 2013 » Aprilie » 7 » Să ne întoarcem privirile ...
0:54 AM
Să ne întoarcem privirile ...
Scriam anul trecut despre cum „undeva e altceva” (link) sau ofeream un mesaj: „spune nu nepăsării și abandonului” (link).

De asemenea, mai scriam despre cum oferim mai mult doar o simplă privire în „doar o privire sau fapte?” (link).

Spun toate astea, pentru că oarecum au legătură cu reportajul despre care voi scrie câteva cuvinte. M-a impresionat.

E vorba de un loc în care e altceva, în care abandonul și-a spus cuvântul și-n care au avut loc fapte.

Reportajul se referă la copii. Acei copii care au fost abandonați de părinți și lăsați într-un orfelinat. Unii sănătoși, alții bolnavi.

Au o soartă pe care mulți dintre noi nu ne-am dori să o avem. Dar, pentru că suntem atât de egoiști ne vedem doar pe noi, într-o lume în care nu avem ceea ce ne dorim.

Nu avem, dar totuși putem fie alerga, fie vedea, fie vorbi, fie auzi ... sau toate astea, sau aproape toate. Dar ce se întâmplă când nu poți vedea, nu poți auzi, nu poți vorbi și mai ești și bolnav?

Unul din acei copii din reportaj se află în situația asta. Nu poate vedea bucuria din jur. Nu poate auzi vocile oamenilor, nu poate să-și spună gândurile ... nu știe ce înseamnă lumea în care trăiește. Dacă vrei să-l vezi, o poți face dând la minutul 09:06 din video.

Și-atunci noi ce facem? Ne plângem că nu avem destule lucruri, că viața ne e „nasoală” și totuși avem o familie. Fie că e completă, fie că e incompletă. Dar sunt unii care nu o au ... și au doar una de împrumut. Și câteodată, acea familie de împrumut e tot ceea ce au unii.

La minutul 44:19 (din video) o altă poveste care impresionează. Ce înseamnă să fii aruncat. La propriu.

Noi care avem un calculator în față nu vedem asta. Nu vedem ceea ce contează cu adevărat ... și asta nu e viața noastră, e viața celor din jurul nostru care are nevoie de ajutor.

Copiii aceia ar da orice să aibă parte de iubirea părinților.

Deși zâmbesc, e clar că ascund multe. O durere pe care nici timpul nu le-o poate scoate din suflet.

Haide să ne întoarcem privirile ... mai departe de noi înșine.

Acesta este videoul la care am făcut referire. L-a primit ca și recomandare de la cineva. Merită văzut! Chiar merită! Poate părea pierdută o oră din viață, dar nu e. Chiar nu e!



Tu vezi acum, poți citi, poți auzi ... ar trebui să te bucuri că ai acest privilegiu!
Vizualizări: 275 | Adăugat de: admin | Cuvinte cheie: copii, orfelinat, durere | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 6
3 adela (08 Apr 13 10:57 AM)
avea mama o vorba, defapt inca o mai are: " priviti la cei mai saraci decat voi" si aici prin cuvantul  sarac nu se referea a fi sarac doar din puct de vedere material. tot ea ne zicea multumitit lui Dumnezeu pt ca aveti o casa unde sa veniti, aveti haine ce sa imbracati, aveti ce manca in fiecare dimineata si in fiecare seara.  Nu trebuie sa privim la cei care au mai mult decat noi, trebuie sa privim la acesti copi care practic nu au nimic, si cred ca ar trebui sa facem mult mai mult pt ei nu doar sa ii compatimim.

6 admin (08 Apr 13 10:56 PM)
Mama ta are o vorbă nu doar bună ci extrem de bună! Ar trebui ca toți să ascultăm de ea și să facem întocmai. Într-adevăr, poți fi sărac și sufletește. Sunt mai multe forme, depinde cum vedem noi „sărăcia”.
Trebuie să facem mai mult și cred că și putem. Chiar dacă nu pentru acei copii, pentru alții. Sunt mulți în situația lor. Tocmai mi-ai dat o idee.

2 AlexStan (08 Apr 13 9:01 AM)
Ps: Sunt Alex Stan. Mi-am facut contul pe ucoz acum ceva timp, pe vremea cand ma notam cu pseudonimul "24ps" si acum mi-am uitat parola si intrebarea de la webtop , si nu mi-l mai pot schimba:(

5 admin (08 Apr 13 10:53 PM)
P.S. Am observat că tu ești. Ți-am lăsat un mesaj privat aici pe site (intră la nick-ul tău și ai în dreapta mesaje private). Cel puțin eu pot schimba nick-ul tău pe acest site. Trimite-mi mesaj cu nick-ul dorit și ți-l schimb!

1 AlexStan (08 Apr 13 8:51 AM)
Era si o conversati care suna in felul urmator:
"- Esti trist?
 - De ce nu as fi?
 - Pai, sa vedem, ai 2 maini, 2 picioare... vezi, auzi, poti vorbi..." si tot asa...
Eu sunt recunoscator pentru tot ce am si ce mi-au oferit parintii, pentru ca pot face lucruri obisnuite. Insa exista, din pacate, persoane care se pling din orice, fara sa vada realitatea, sa aprecieze faptul ca se poate jucat ca un copil normal si are posibilitati mai multe decat altii. Ceilalti, iarasi din pacate, sunt de cele mai multe ori exclusi, priviti cu ochi rai, doar din simplu fapt ca au o dizabilitatea sau altceva. Nu-i inteleg pe acesti oameni, rai care dezapreciaza o persoana doar dupa un defect neintentionat. Sunt oamenii care nu se uita dincolo de aspect...

4 admin (08 Apr 13 10:51 PM)
Conversația amintită de tine e extrem de potrivită mai ales atunci când ne pierdem sub greutatea tristeții. Întotdeauna ar trebui să fim recunoscători deși nu întotdeauna suntem. „Sunt oamenii care nu se uită dincolo de aspect...” - foarte frumos spus și atât de adevărat! Din păcate ...

Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Logare ]