Statistica
Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
|
În seara asta am fost la teatru. N-am mai fost de anul trecut de prin noiembrie sau când. Dar nu asta contează, pentru că nu vreau să o iau ca pe o laudă ci ca pe un fapt cert și atât. Am vrut să fac această precizare pentru că aș vrea să prezint succint ce s-a întâmplat în cele 2 ore și ceva. Piesa de teatru a prezentat ceea ce se întâmplă atunci când suntem rupți de viața stresantă pe care o avem datorită tehnologizării. Dependența e o boală iar toate aceste minuni ale tehnologiei ne îmbolnăvesc. Câțiva oameni au plecat în vacanță, voiau o vacanță care până la urm
...
Detalii... »
|
|
Nu, nu mi se pare. E chiar realitatea. Lista cu lucrurile care trebuiesc făcute parcă e tot mai lungă ... parcă nu se mai termină. Mi-aș fi dorit ca totul să fie doar o impresie sau să fie tăiate lucrurile de pe listă cu precizarea „GATA”. Dar nu, încă nu. Se pare că trebuie să mai aștept, lucrurile se adună și iar se adună. Mă simt ca și când aș fi într-un haos total fără sfârșit. Știu că voi reuși să fac totul la timp dar oare voi reuși să fac totul mai repede decât e limita? Asta voi încerca să fac. Îmi adun puterile, ideile, răbdarea, nervii și tot ce mai e nevoie pentru că trebuie să mă apuc serios de lista aia care ziceam mai devreme. Evident, e o listă făcută în mintea mea căci nu mi-am n
...
Detalii... »
|
|
Ascultând muzică, cu winamp-ul pornit dintr-o dată începe să se audă o voce de copil care vorbește. E vorba de o poezie care se află pe unul din albumele celor de la Shinedown care merită ascultată. La început, nu mi-am dat seama ce și cum dar după am dat un replay și mi-am dat seama despre ce este vorba. Mă mir că nu am obsrvat-o până acum, poate nu s-a lăsat găsită, de mine evident. Și nu uita, asculți un vis.
...
Detalii... »
|
|
Asta e întrebarea. Nu, nu m-am inspirat din Hamlet deși e una din operele mele preferate. E doar o simplă întrebare pe care mi-am pus-o în cursul zilei: ești sau te simți ca și când nu ai fii? De unde a pornit sau mai bine zis de unde mi-a venit ideea? Pe scurt am să relatez o discuție pe care am auzit-o azi (da, știu ... nu e frumos să asculți discuțiile altora dar uneori n-ai de ales!). O ea în vârstă de 70 de ani și un el în vârstă de 85 de ani stăteau de vorbă pe o bancă în timp ce așteptam sosirea autobuzului (și ei tot asta făceau). Știu vârsta lor pentru că și-au spus-o, erau precis cunoștințe mai vechi. La un moment dat el a zis ceva de singurătate și ea a zis ceva extrem de asemănător cu cuvintele astea (nu pot reți
...
Detalii... »
|
|
Ultimul nivel ... oare la ce mă refer? E simplu, foarte simplu. Mă refer la ultimul nivel al unui joc dar nu numai. Putem compara foarte multe lucruri, inclusiv viața cu un banal joc dar nu asta vreau să fac. Mă gândeam, ce se întâmplă atunci când ajungi la ultimul nivel al unui joc și nu reușești să-l treci ca să ajungi la finalul jocului și să fie unul terminat? Eh, îți toci nervii și îi pui într-un pachet că deh ... ești un pachet de nervi. Oricum, după ce nervii sunt făcuți praf iar starea de spirit s-a încins terminarea jocului duce la o afirmație de genul: „l-am terminat și pe ăsta”. Totul e stresant până uiți și că ai jucat acel joc. Dacă m-aș gândi la jocurile jucate da, aș ști cam ce am jucat dar normal, nu tot ce am jucat. Sunt etape peste care treci pur și simplu. |
|
Într-unul din articolele anterioare vorbeam despre liniște, mai exact despre cea sufletească. Acum, m-am decis să scriu despre gălăgie. Asta mai ales datorită gălăgiei de afară. Bineînțeles, depinde ce înseamnă afară pentru fiecare. Chiar dacă pentru mine nu mare lucru și prefer „gălăgia” din camera mea ... muzica dată tare, neținând cont de oră. Pentru cei ce stau afară și o fac, precis are o altă însemnătate. Dar chiar nu vreau să comentez. Fiecare își alege „gălăgia”. Știu am zis gălăgie iar muzica nu e, chiar nu e. Cel puțin pentru mine. Totuși, a trebuit să fac o legătură între aceste două tipuri diferite de „gălăgie”.
...
Detalii... »
|
|
Fiecare are câte o cutie, a mea e plină cu gânduri. Aș putea prezenta pe scurt ce se află în cutia mea dar ar fi inutil pentru că sunt multe (dar nu destule) lucruri care se știu deja. E chiar simplu de tot. Eu consider acest blog (locul în care scriu eu) ca făcând parte din cutia mea cu gânduri. Aici găsești foarte multe deși pare contrarul. Chiar dacă nu mi le expun prea clar, ele sunt aici. Se ascund în spatele unor cuvinte bine alese. Cine vrea poate să-și dea seama care este exact înțelesul doar intrând în profunzimea lor. Cutia, așa cum e ea, totuși are un loc secret ... un loc în care se află gândurile pe care le păstrez doar pentru mine. Acel loc e doar al meu ...
|
|
Poate că mi se pare, poate e ireal ... cu siguranță e, chiar e. Poate că e mai mult decât atât, poate că da. Stau cu privirea ațintită de ecran încercând să-mi văd gândurile scrise. Nu-mi dau seama cum de mi le-am pierdut pe drum, undeva ... oare unde? Nu e rutină deși a început să semene a fi, chiar nu e. Îmi mișc ochii în jurul meu ca și când aș căuta ceva, poate că da ... poate caut ceva. Poate că liniște, cred că da ... cred că asta caut. Ce fel de liniște? Nu, nu e liniștea pe care o ai atunci când nu auzi nimic în jurul tău, nici un sunet ... chiar nu e. Încerc să găsesc un alt răspuns și cred că e vorba de liniștea sufletească. Cu siguranță ea e. Pentru că toți avem nevoie de ea, pentru c
...
Detalii... »
|
|
Zilele astea am avut prin gânduri ideea unei poezii. Știu că nu am mai scris de ceva vreme o poezie (anul trecut) dar nu a fost să fie. Astăzi a fost să fie. Nu o mai lungesc cu vorba și o expun în cele ce urmează: Cât de departe poți să vezi Lumini stinse și argintii? Cât de departe poți să auzi Voci ale unor suflete pustii? Cât de departe poți simți Atingerea s
...
Detalii... »
|
|
Nimic nu se compară cu regretul „m-am grăbit pe degeaba”. Am început prin a copia o frază din postul trecut care se potrivește de minune zilei de astăzi. Nu comentez în ce fel și nici cum. Mă rezum în a face referire postului anterior. Acum, să revin la ideile pe care voiam să le expun și să explic titlul ales. Poate părea ciudat dar așa mă simt. De ce? Pentru că am fost la film. Până aici nimic ciudat dar filmul a fost o animație 3D. Iar anim
...
Detalii... »
|